Acte necesare pentru contract de vanzare-cumparare

Acte necesare pentru contract de vanzare-cumparare

Actele necesare pentru întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare imobil (apartament, casă, teren, etc) sunt următoarele:

– actele de identitate părţi (vânzători, cumpărători);

– actele de proprietate ale imobilului care face obiectul tranzactiei (contract de vânzare-cumpărare, contract de donaţie, certificat de moştenitor, titlu de proprietate, sentinţă civilă definitivă şi irevocabilă, etc);

– certificat fiscal pentru fiecare proprietar în parte eliberat de D.I.T.L. competent, din care să rezulte că pentru imobilul care face obiectul tranzacţiei, sunt toate taxele către stat plătite la zi;

– documentaţia cadastrală a bunului imobil;

– extrasul de carte funciară pentru autentificare care se obţine prin intermediul biroul notarial unde se semnează contractul de vânzare şi care este valabil 10 zile lucrătoare din ziua depunerii cererii;

– certificatul de performanţă energetică;

în cazul apartamentelor, adeverinţă de la Asociaţia de Locatari/Proprietari din care să reiasă ca pentru apartemntul care se înstrăineaza nu sunt datorii la întreţinere;

– ultima factură şi chitanţă de la energie electrică, precum şi pentru alte utilităţi la care este racordat imobilul.

În plus faţă de actele enumerate mai sus, în cazul persoanelor juridice mai sunt necesare şi următoarele acte:

– certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului a societăţii;

– actul constitutiv al societăţii;

– hotărâre A.G.A. din care să rezulte acordul asociaţilor cu privire la vânzare imobilului aflat în poprietatea societăţii şi împuternicrea administratorului pentru semnarea actului de vânzare-cumpărare

– certificat constatator valabil emis de Registrul Comerţului

Conform reglemetărilor actuale, originalul contractului de vânzare-cumpărare va rămâne în arhiva biroului notarial, iar părţilor li se vor elibera duplicate care au aceeaşi forţă probantă ca şi originalul, însă nu conţie semnăturile părţilor. În caz de pierdere a contractului de vânzare-cumpărare, părţile pot cere notarului public eliberarea unui nou duplicat.

 

Acte necesare eliberarii certificatului de cazier judiciar pentru persoanele juridice

Acte necesare eliberarii certificatului de cazier judiciar pentru persoanele juridice

 

Pentru a obţine un certificat de cazier judiciar, orice persoana juridică se poate depune cererea-tip, prin reprezentant legal, la orice subunitate de poliție în care există ghișeu de cazier judiciar.

 

Acte necesare

-cererea-tip, cu datele complete de identificare şi motivată;

-dovada calității de persoană juridică;

-dovada că deponentul este reprezentantul legal al persoanei juridice

-copie de pe actul de identitate al reprezentantului legal;

-chitanţa de achitare a taxei.

Acte necesare eliberarii certificatului de cazier judiciar pentru persoanele fizice

Acte necesare eliberarii certificatului de cazier judiciar pentru persoanele fizice

 

Orice persoana fizică cu capacitate de exercițiu restrânsă (minor 14-18 ani) sau deplină (peste 18 ani), poate obţine un certificat de cazier judiciar şi trebuie să  depună personal cererea-tip, cu datele complete de stare civilă şi motivată, la orice subunitate de poliție în care există ghișeu de cazier judiciar:

Acte necesare:

-cererea tip completată;

-actul de identitate (cartea de identitate, buletinul de identitate, paşaport, cartea de identitate provizorie şi certificat de înregistrare a cetăţenilor U.E., carte de rezidenţă, carte de rezidenţă permanentă, permis de şedere temporară sau permanentă), aflat în termen de valabilitate;

-chitanţa prin care se face dovada achitării taxei de prestare serviciu.

În situaţia în care certificatul de cazier judiciar se solicită pentru un minor de până la 14 ani, acesta se poate obține de către părinte/tutore sau de către un împuternicit al acestora.

Acte necesare:

-cererea tip completată;

-actul de identitate al părintelui/tutorelui, în copie și original;

-certificatul de naștere al minorului, în copie și original;

-chitanţa prin care se face dovada achitării taxei de prestare serviciu.

În situaţia în care certificatul de cazier judiciar se solicită prin împuternicit:

Acte necesare

-cererea tip completată;

-actul de identitate împuternicit (cartea de identitate, buletinul de identitate, paşaport, cartea de identitate provizorie şi certificat de înregistrare a cetăţenilor U.E., carte de rezidenţă, carte de rezidenţă permanentă, permis de şedere temporară sau permanentă, aflate în termen de valabilitate);

-copie act identitate titular certificat;

-chitanţa prin care se face dovada achitării taxei de prestare serviciu, în cuantum de 10 lei;

-procura autentificată, în original și copie, iar conţinutul procurii trebuie formulat în termeni clari, din care să rezulte persoana care a fost mandatată, scopul şi durata mandatului.

În situaţia în care certificatul de cazier judiciar se solicită pentru depunere la dosarul de graţiere individuală, poate fi solicitat de către persoana condamnată, copiii, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteea, soţul persoanei condamnate, ascendenţii, fraţii ori surorile celui condamnat sau ai soţului acestuia, care trebuie să-și demonstreze calitatea.

În situaţia în care certificatul de cazier judiciar este necesar pentru Registrul Operatorilor Intracomunitari în document se înscriu pe lângă sancţiunile penale din hotărârile judecătoreşti rămase definitive și date notate în mod provizoriu privind persoanele fizice sau juridice faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.

Persoanele domiciliate în străinătate pot solicita eliberarea certificatului de cazier judiciar prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.

De asemenea la cererea motivată a persoanelor aflate în străinătate, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României pot elibera, după efectuarea verificărilor necesare în bazele de date, adeverinţe în care consemnează rezultatele verificărilor.

Aceste adeverințe au valoarea juridică a unui certificat de cazier judiciar și se utilizează exclusiv în străinătate.

Certificatul de cazier judiciar se eliberează, de regulă, pe loc, sau în cel mult 3 zile de la data solicitării, în cazurile în care cererea-tip este depusă în România.

Pentru situațiile în care cererea este depusă prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, certificatul de cazier judiciar se eliberează în cel mult 30 de zile de la data depunerii, iar în cazul adeverințelor în termen de 10 zile de la data solicitării.

Documentele sunt valabile 6 luni de la data eliberării şi numai în scopul pentru care au fost eliberate.

Acte necesare divortului la starea civila

Acte necesare divortului la starea civila

 

Ofiţerul de stare civilã constatã desfacerea cãsãtoriei, prin divorţ pe cale administrativã, dacã soţii sunt de acord cu divorţul şi dacă împreună nu au copii minori, nãscuţi din cãsãtorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.

Cererea de divorţ pe cale administrativã se face în scris, se depune şi se semneazã personal de cãtre ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilã delegat de la primãria care are în pãstrare actul de cãsãtorie sau pe raza cãreia se aflã ultima locuinţã comunã a soţilor.

Cererea  de divorţ, este însoţită de urmãtoarele documente:

a) certificatele de naştere şi cãsãtorie ale soţilor, în original şi în copie;

b) documentele cu care se face dovada identitãţii, în original şi copie;

c) dovada achitării taxei pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă.

d) declaraţie datã în faţa ofiţerului de stare civilã, în situaţia în care ultima locuinţã comunã declaratã nu este aceeaşi cu domiciliul sau reşedinţa ambilor soţi înscris/ã în actele de identitate.

În cazul cetãţenilor strãini, certificatele de naştere trebuie sã îndeplineascã cerinţele de legalitate prevãzute în convenţiile internaţionale şi tratatele încheiate între România şi statele ai cãror cetãţeni sunt.

În cazul persoanelor care nu cunosc limba românã, depunerea cererii de divorţ se face în prezenţa unui traducãtor autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

 

 

 

Ofiţerul de stare civilã delegat înregistreazã cererea de divorţ în ziua în care a fost primitã şi acordã soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

 

 

Dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege ofiţerul de stare civilã constatã desfacerea cãsãtoriei prin acordul soţilor şi elibereazã certificatul de divorţ. care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen maxim de 5 zile lucrãtoare.

Data eliberãrii certificatului constituie data la care este desfãcutã cãsãtoria.

 

În caz de pierdere, distrugere sau furt al certificatului de divorţ, ofiţerul de stare civilã delegat elibereazã o copie, conformă cu originalul aflat în arhiva proprie, în baza cererii formulate de cãtre unul dintre foştii soţi, personal sau prin împuternicit cu procurã specialã.

Cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, dupã caz, la primãria unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare dosarul de divorţ, fãcându-se menţiuni despre aceasta în dosarul de divorţ.

În situaţia în care constatã cã nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru desfacerea cãsãtoriei prin acordul pãrţilor, ofiţerul de stare civilã delegat întocmeşte un referat, prin care propune respingerea cererii de divorţ şi emiterea unei dispoziţii de respingere de cãtre primar.

 

 

Eliberarea certificatelor de stare civila

Eliberarea certificatelor de stare civila

 

Certificatele de stare civilã se elibereazã, la cerere, persoanei îndreptãţite, personal sau prin împuternicit cu procurã specialã, pe baza înregistrãrilor şi a menţiunilor înscrise în registrele de stare civilã.

Cetãţenilor români cu domiciliul în România li se eliberează certificatul de stare civilã  în baza actul de identitate aflat în termen de valabilitate.

Minorii în vârstã de peste 14 ani, care au act de identitate, solicitã şi primesc certificatul de naştere în nume propriu ori prin împuternicit cu procurã specialã iar cei care nu au avut niciodatã act de identitate, solicitã eliberarea certificatului de naştere în nume propriu, asistaţi de unul dintre pãrinţi sau, dupã caz, de tutore, care semnează cererea.

În cazul persoanelor majore a căror naştere a fost înregistrată tardiv ca urmare a punerii în aplicare a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi după caz irevocabile, certificatul de naştere se elibereazã, la solicitarea titularului prin cerere adresată structurii de stare civilã din cadrul S.P.C.L.E.P./unităţii administrativ teritoriale care a efectuat verificãrile în dosarul privind înregistrarea tardivã a naşterii.

Cetãţenilor români cu domiciliul în strãinãtate şi cetãţenilor strãini ale cãror acte de stare civilã sunt înregistrate în ţarã li se elibereazã certificate pe baza paşaportului; dacã paşaportul este expirat, structura de stare civilã efectueazã verificãri la structura de evidenţã a persoanelor din cadrul S.P.C.L.E.P., prin care se stabilesc datele cu care cetăţeanul român este înscris în R.N.E.P.; eliberarea certificatului de stare civilã se face în baza acestor verificãri şi a paşaportului expirat sau a titlului de cãlãtorie, dupã caz.

Cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate ale cãror acte de stare civilã sunt înregistrate în ţarã şi au paşaportul românesc pierdut/furat/deteriorat sau nu au avut niciodată paşaport românesc li se elibereazã certificate pe baza documentului valabil eliberat de autorităţile străine.

Persoanele arestate sau aflate în detenţie depun la serviciul de stare civilă pe raza caruia se află locul de detenţie cererea de eliberare a certificatelor de stare civilă, prin administraţia locului de detenţie care certifică şi identitatea solicitantului.

Certificatul de naştere se elibereazã titularului actului sau reprezentantului legal, personal sau prin împuternicit cu procurã specialã.

Certificatul de cãsãtorie se poate elibera unuia dintre soţi sau, la cerere, ambilor soţi. Pentru soţul supravieţuitor sau, în caz de divorţ, pentru motive întemeiate, se pot elibera certificate de cãsãtorie, cu menţiunile corespunzãtoare.

Certificatul de deces se elibereazã membrilor familiei sau altor persoane îndreptãţite

 

Schimbarea numelui de familie si/sau a prenumelui pe cale administrativa

Schimbarea numelui de familie si/sau a prenumelui pe cale administrativa

Cetãţenii romani pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativã a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în urmãtoarele cazuri:

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

b) când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte sa îl obţinã, fãcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului ca este cunoscutã în societate sub acest nume;

c) când, din neatentia ofiţerilor de stare civilã ori ca urmare a necunoasterii reglementãrilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni gresite în registrele de stare civilã ori au fost eliberate certificate de stare civilã cu nume eronate, în baza cãrora au fost eliberate alte acte;

d) când persoana în cauza are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regula reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

e) când persoana în cauza poarta un nume de familie de provenienta strãinã şi solicita sa poarte un nume romanesc;

f) când persoana si-a schimbat numele de origine strãinã într-un nume romanesc, pe cale administrativã, şi doreşte sa revinã la numele dobândit la naştere;

g) când pãrinţii si-au schimbat numele pe cale administrativã, iar copiii solicita sa poarte un nume de familie comun cu al pãrinţilor lor;

h) când persoana în cauza solicita sa poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la cãsãtorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbãri de nume aprobate anterior pe cale administrativã;

i) când sotii au convenit cu ocazia încheierii cãsãtoriei sa poarte numele de familie reunite şi ambii solicita schimbarea acestuia pe cale administrativã, optand pentru numele de familie dobândit la naştere de cãtre unul dintre ei ori sa revinã fiecare la numele avut anterior cãsãtoriei;

j) când persoana în cauza face dovada ca a fost recunoscuta de cãtre pãrinte ulterior înregistrãrii naşterii, însã, întrucât nu a sesizat instanta pentru încuviinţarea purtãrii numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu exista alta posibilitate de dobândire a numelui pãrintelui decât pe cale administrativã;

k) când prenumele purtat este specific sexului opus;

l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã şi solicita sa poarte un prenume corespunzãtor, prezentând un act medicolegal din care sa rezulte sexul acesteia;

m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în urmãtoarele cazuri:

a) când persoana în cauza a adoptat minori şi doreşte ca aceştia sa poarte un alt prenume;

b) când cãsãtoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicita sa revinã la numele de familie purtat anterior cãsãtoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o alta cãsãtorie, de asemenea desfãcutã prin divorţ, şi doreşte sa poarte numele dobândit la naştere;

d) când în urma încetãrii cãsãtoriei prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi celãlalt soţ se recasatoreste si, ca urmare a desfacerii acestei cãsãtorii, acesta doreşte sa poarte numele de familie dobândit la naştere;

e) când fostul soţ doreşte sa poarte numele de familie pe care l-a avut în cãsãtorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţãmântul fostului soţ, dat în forma autenticã;

f) când pãrinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre pãrinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior cãsãtoriei, solicita sa poarte numele de familie al acestuia;

g) când s-a desfãcut adoptia unei persoane cãsãtorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

h) când unul dintre soţi, la încheierea cãsãtoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii cãsãtoriei are loc desfacerea adopţiei.

Cererea de schimbare a numelui se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul solicitantului, în nume propriu ori prin împuternicit cu procură specială, sau prin împuternicire avocaţială; în cazul cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate, cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în România, iar dacă nu a avut vreodată domiciliul în România, la D.S.C. – Sector 1.

Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani semnează cererea împreună cu părinţii săi; în cazul în care aceasta este semnată numai de unul dintre părinţi, celălalt părinte va da o declaraţie, în formă autentică, din care să rezulte că este de acord cu schimbarea numelui copilului.

Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivatã prin unul dintre cazurile menţionate  şi sa fie însoţitã de urmãtoarele acte:

a) copii legalizate de pe certificatele de stare civilã ale persoanei care solicita schimbarea numelui;

b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea cãruia sa nu fi trecut mai mult de un an;

c) consimţãmântul, dat în forma autenticã, al celuilalt soţ, în cazul schimbãrii numelui de familie comun purtat în timpul cãsãtoriei;

d) declaraţia, în formă autentică, al celuilalt părinte, din care să rezulte că este de acord cu schimbarea numelui de familie al minorului;

e) autorizarea instanţei de tutelă în lipsa consimţământului prevăzut la lit. d);

f)  cazierul judiciar şi cazierul fiscal ale solicitantului;

g) orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale.

Preşedintele consiliului judeţean, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, emite dispoziţia de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii.

 

 

Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civila eliberate de autoritatile straine

Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civila eliberate de autoritatile straine

Transcrie­rea certificatelor şi a extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanei.

  • Cetăţenii români de peste 18 ani cu domiciliul în străinătate pot adresa cererea de transcriere în nume propriu, prin împuternicit cu procură specială, autentificată, primăriei localităţii pe raza căreia au avut ultimul domiciliu în ţară, iar dacă nu au avut domiciliul în România, la Direcţia de Stare Civilă din cadrul Direcţiei Publice de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al mun. Bucureşti.
  • Minorii în vârstã de peste 14 ani solicitã transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu ori prin împuternicit cu procurã specialã, asistaţi de unul dintre pãrinţi sau, dupã caz, de tutore; în cazul în care pãrinţii au domicilii diferite în ţarã, primãria competentã privind transcrierea certificatului de naştere poate fi oricare din cele douã primãrii pe raza cãrora au domiciliul pãrinţii minorului
  • În cazul transcrierii certificatului de căsătorie, cererea se adre­sează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au (au avut) domicilii diferite în ţară – la oricare dintre cele două primării.
  • În cazul transcrierii certificatului de deces, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului sau primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată.

Cererile de transcriere vor fi însoţite de certificatul ori extrasul în original, eliberat de autorităţile străine, o fotocopie simplă a acestora şi traducerea în limba română, autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de oficiul consular român din statul de reşedinţă, precum şi de documentele justificative necesare pentru completarea unor rubrici, după caz.

Cererea de transcriere va fi însoţită, după caz, de următoarele documente:

a) fotocopii ale certificatelor de naştere şi de căsătorie, fotocopii ale actului de identitate sau paşaportului, după caz;

b) dovada calităţii de cetăţean român, în situaţia în care titularul certificatului sau extrasului de stare civilă ce urmează a fi transcris nu este în posesia niciunui document cu care să facă dovada cetăţeniei române;

c) declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care în certificatul/extrasul de căsătorie, procurat din străinătate, nu se face referire la numele soţilor după căsătorie;

d) declaraţia din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naştere al copilului, în cazul în care părinţii acestuia au domicilii diferite;

e) declaraţie din partea titularului actului sau a reprezentantului legal, că nu mai există un act transcris/înscris sau reconstituit;

f) declaraţii notariale din partea ambilor soţi sau în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează actul de căsătorie, cu privire la legea aplicabilă regimului matrimonial ales de către titularii actului;

g) procura specială pentru cazurile în care solicitarea este efectuată de către împuternicit;

h) certificatul de cetãţenie eliberat de Autoritatea Naţionalã pentru Cetãţenie sau misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României pentru persoanele care dobândesc/redobândesc cetãţenia românã.

Documentele administrative emise de autoritãţile strãine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilã române, precum şi traducerile acestora, care sunt fãcute la un notar public din strãinãtate, trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:

a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostileazã;

b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţã judiciarã sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altã formalitate;

c) documentele care nu se regãsesc în una dintre situaţiile prevãzute la lit. a) sau b) se supralegalizeazã, în conformitate cu prevederile 1092 din  Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completãrile ulterioare;

d) documentele de stare civilă ale persoanelor care au statut de refugiat în România şi au dobândit cetăţenia română, sunt exceptate de la apostilare/supralegalizare.

Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita înscrierea care îi priveşte în registrele de stare civilă române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul de reşedinţă; înscrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motivează.

Cererea de înscriere în registrele de stare civilă române, se depune la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României din ţara unde a fost făcută înregistrarea în prealabil ori din ţara aflată în circumscripţia consulară respectivă.

Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute în cazul transcrierii certificatelor de stare civilă.

 

 

Inregistrarea decesului

Inregistrarea decesului

 

Actul de deces se întocmeşte la S.P.C.L.E.P. sau dupã caz la primãria unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã s-a produs decesul ori s-a gãsit cadavrul.

Termenele de  declarare a  decesului sunt:

  • 3 zile de la data încetãrii din viaţã a persoanei, pentru situaţia în care cauza decesului este naturalã; în acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia;
  • 48 de ore, calculat din momentul decesului sau al gãsirii, când decesul se datoreazã unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul gãsirii unui cadavru,

Odatã cu declararea decesului, declarantul depune urmãtoarele acte:

a) certificatul medical constatator al decesului, întocmit pe formular-tip, în care trebuie consemnatã cauza decesului, fãrã prescurtãri, înscrisã cu majuscule;

b) certificatul de naştere şi de cãsãtorie, dupã caz;

c) actul de identitate al decedatului sau paşaportul, în cazul decesului unui cetăţean român cu domiciliul în străinătate, în original şi fotocopie;

d) documentul de evidenţă militară al celui decedat;

e) fotocopia actului de identitate al declarantului.

În cazurile când decesul se datoreazã unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, înregistrarea se face în baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care sã rezulte cã una dintre aceste autoritãţi a fost sesizatã despre deces.

În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal de 3 zile, respectiv  48 de ore, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.

 

 

Inregistrarea casatoriei

Inregistrarea casatoriei

 

Declaraţia de cãsãtorie se face personal, de cãtre viitorii soţi  în scris la S.P.C.L.E.P. sau dupã caz la primãria locului de domiciliu ori de reşedinţã al unuia dintre ei. Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată în altă unitate administrativ-teritorială decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, numai cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria. Declaraţia de căsătorie şi încheierea acesteia se pot face în afara sediului S.P.C.L.E.P. sau dupã caz al primăriei, pe baza documentelor justificative.

Cãsãtoria se încheie după expirarea termenului de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost fãcutã declaraţia de cãsãtorie, cât şi ziua în care se oficiazã cãsãtoria. Cãsãtoria se poate încheia înaintea expirãrii termenului de 10 zile, pentru motive temeinice numai cu aprobarea primarului în România.

Dupã expirarea termenului de 10 zile, cãsãtoria se poate încheia, pânã la expirarea termenului de 30 de zile de la data când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cu reînnoirea certificatelor medicale, referitoare la starea sãnãtãţii viitorilor soţi.

Odatã cu depunerea declaraţiei, viitorii soţi declarã, în faţa ofiţerului de stare civilã, numele de familie pe care s-au învoit sã îl poarte în cãsãtorie.

Dosarul actului de cãsãtorie cuprinde urmãtoarele documente:

a) cărţile de identitate ale viitorilor soţi in original şi copie sau dupa caz documentul cu care se face dovada identitãţii şi a domiciliului/reşedinţei, în original şi în copie; în cazul rezidenţilor străini dovada domiciliul se face cu document eliberat de I.G.I.

b) certificatele de naştere, în original şi în copie ale ambilor viitori soţi;

c) certificatul medical privind starea sãnãtãţii, aflat în termen de valabilitate, întocmit pe formular-tip; certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie sã cuprindã menţiunea expresã cã persoana se poate sau nu se poate cãsãtori; certificatele medicale emise de instituţii medicale în strãinãtate pentru uzul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României trebuie sã conţinã toate rubricile şi sã fie însoţite de traducerea în limba românã legalizatã, cu apostilã sau supralegalizare, dupã caz;

d) documente, în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilã, din care sã rezulte desfacerea cãsãtoriei anterioare, dacã este cazul;

e) convenţia matrimonială autentificată de notarul public, după caz;

Dosarul actului de cãsãtorie mai poate cuprinde, dupã caz, urmãtoarele documente:

a) aprobarea primarului pentru încheierea cãsãtoriei în afara sediului primãriei;

b) aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei între persoane care nu au domiciliul sau reşedinţa pe raza de competenţă a unităţii adminstrativ – teritorială;

c) încuviinţarea primarului pentru încheierea cãsãtoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrãrii declaraţiei de cãsãtorie;

d) încuviinţarea instanţei de tutelă de la domiciliul celui care cere încuviinţarea, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie fireascã sau adopţie;

e) avizul medical, dovada încuviinţãrii pãrinţilor ori, dupã caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliu, pentru încheierea cãsãtoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstã;

f) documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul cãsãtoriei unui cetãţean strãin cu un cetãţean român, din care sã rezulte cã primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţionalã şi nu existã impedimente pentru încheierea cãsãtoriei în România;

g) documente eliberate de autoritãţile competente ale statului de cetãţenie, datate recent – maximum 3 luni de la emitere -, ori care au prevãzut, în conţinut, termenul de valabilitate, pentru cetãţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţã juridicã în materie civilã ori de dreptul familiei, prin excepţie de la prevederile lit. f);

h) declaraţia datã pe propria rãspundere, autentificatã de un notar public, din care sã rezulte cã viitorul soţ, cetãţean strãin sau apatrid, nu este cãsãtorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţionalã pentru încheierea cãsãtoriei în România, pentru cetãţenii statelor care nu au misiune diplomaticã sau oficiu consular acreditat în România ori care au statut de refugiat în România; pentru apatrizi, legea naţionalã este legea statului în care îşi au domiciliul sau, dupã caz, reşedinţa;

i) documente eliberate de către autorităţile locale competente, în conţinutul cărora se regăseşte termenul de valabilitate, iar în lipsa acestuia termenul este de maximum 3 luni de la emitere, în cazul cetăţenilor statelor pentru care D.E.P.A.B.D a primit notificări din partea M.AE. ori a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare acreditate în România;

j) proces-verbal întocmit în cazul oficierii căsătoriei între cetăţeni străini dacă nu cunosc limba română sau un cetăţean străin care nu cunoaşte limba română şi un cetăţean român ori între surdomuţi.

k) declaraţii notariale ale viitorilor soţi, cetăţeni străini din care sã rezulte cã îndeplinesc condiţiile necesare încheierii cãsãtoriei în România

Inregistrarea nasterii

Inregistrarea nasterii

 

Inregistrarea naşterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau  de ofiterul de stare civila din cadrul Primariei unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza  s-a produs evenimentul.

Termenul pentru declararea si inregistrarea nasterii copilului este de:

a) 15 zile de la data nasterii, pentru copilul născut viu si aflat in viata;

b) 3 zile de la data nasterii, pentru copilul nascut mort;

c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul nascut viu care a decedat in termenul de 15 zile;

d) 30 de zile pentru copilul cu varsta de pana la un an, gasit sau parasit de mama în maternitate sau unitati sanitare.

Inregistrarea nasterii se face in baza următoarelor documente:

a) certificatul medical constatator al nasterii, intocmit pe formular-tip;

b) actul de identitate al mamei si/sau al declarantului, dacă nasterea nu este declarata de mama;

c) certificatul de căsătorie al parintlor copilului, in original si in fotocopie, daca sunt casatoriti, iar daca acestia poarta nume de familie diferit, declaratia scrisa cu privire la numele pe care il va dobandi copilul;

d) declaratia de recunoaştere a copilului nascut in afara casatoriei, data de catre tata în fata ofiterului de stare civila care inregistreaza nasterea, din care sa rezulte si numele de familie pe care il dobandeste copilul, la care se anexeaza consimtamantul mamei; în cazul tatalui minor acesta este asistat de reprezentantul legal.

In situatia in care unul dintre parinti sau ambii sunt cetăteni straini, sunt necesare documentele prevazute anterior, precum si următoarele:

a) pasaportul parintelui cetatean strain/parintilor cetateni straini, respectiv actul de identitate pentru cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, in original si in fotocopie si traducerea legalizata a filei care contine datele de identificare;

b) certificatul de casatorie al parintilor copilului si traducerea legalizata a acestuia, daca parintii sunt casatoriti; originalul certificatului si traducerea acestuia vor fi apostilate/supralegalizate, după caz.

În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare si urmatoarele acte:

a) certificatul de nastere al mamei si actul de identitate al declarantului, daca declararea nasterii nu este facuta de mama;

b) actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre parintii copilului.

In cazul în care parintii au domicilii diferite, parintele care declara nasterea va da o declaratie cu privire la domiciliul copilului.

In cazul in care parintii poarta nume de familie diferite sau exista neconcordanta intre prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii si cel declarat, inregistrarea nasterii se face în baza declaratiei scrise, semnata de ambii parinti, din care sa rezulte numele de familie ai prenumele copilului.

Daca parintii nu se inteleg cu privire la numele de familie al copilului, instanta de tutela hotaraste numele copilului si comunica de indata hotararea ramasa definitiva la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor/primaria unitatii administrativ-teritoriale  competent/a sa înregistreze nasterea.